PDA

Versiunea completa : Sindrom Turner



carma
16.03.2010, 14:03:53
Buna fetele.
Nu stiu daca e adecvat sa scriu pe acest site dar simt nevoia sa discut cu voi.
Am 25 de ani si sunt intr-o relatie. Pot sa va spun ca si eu ca orice fata imi doresc sa am si eu un sot, copii dar exista o mare durere in suflet.
Cand eram mai mica am fost diagnosticata cu sindrom turner (boala genetica, nu pot sa am copii). Prietenul inca nu stie nimic despre acest lucru si pot sa va spun ca pe el il vreau ca sot si as vrea asa mult sa ii fac un bebe. Va rog din tot sufletul cine a trecut prin asa ceva sa imi spuna, sau ce sfaturi puteti sa imi dati.
Multa sanatate si fericire voua si famililor voastre.

CristinaKitty
17.03.2010, 14:23:53
Buna fetele.
Nu stiu daca e adecvat sa scriu pe acest site dar simt nevoia sa discut cu voi.
Am 25 de ani si sunt intr-o relatie. Pot sa va spun ca si eu ca orice fata imi doresc sa am si eu un sot, copii dar exista o mare durere in suflet.
Cand eram mai mica am fost diagnosticata cu sindrom turner (boala genetica, nu pot sa am copii). Prietenul inca nu stie nimic despre acest lucru si pot sa va spun ca pe el il vreau ca sot si as vrea asa mult sa ii fac un bebe. Va rog din tot sufletul cine a trecut prin asa ceva sa imi spuna, sau ce sfaturi puteti sa imi dati.
Multa sanatate si fericire voua si famililor voastre.
Buna.
Nu am trecut prin ceea ce treci tu dar poate ca te pot ajuta cumva.
Din cate vad in mesajul tau ti s-a spus clar ca nu vei putea avea copii, ceea ce nu e tocmai adevarat. Daca ti s-a dat tratament exista o sansa de a avea copii chiar daca uneori este nevoie de o donatoare de ovule. Eu cred ca ar trebui sa gasesti un medic f bun caruia sa-i explici faptul ca vrei un copil si sa incepi deja tratamentul. La momentul potrivit vei gasi pe cineva care sa inteleaga problemele tale (in cazul in care nu va fi barbatul care iti este acum prieten).
Nu stiu cat de sever s-au manifestat simptomele acestui sindrom in cazul tau desi am o banuiala ca nu este vizibil. In orice caz va trebui sa-i spui prietenului tau. Nu este corect fata de nici unul dintre voi sa va pierdeti timpul in cazul in care el nu intelege situatia.
Imi cer scuze daca am fost prea directa.
Daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva despre aceste lucruri, noi suntem aici.:)

laura_22
17.03.2010, 16:01:44
Buna fetele.
Nu stiu daca e adecvat sa scriu pe acest site dar simt nevoia sa discut cu voi.
Am 25 de ani si sunt intr-o relatie. Pot sa va spun ca si eu ca orice fata imi doresc sa am si eu un sot, copii dar exista o mare durere in suflet.
Cand eram mai mica am fost diagnosticata cu sindrom turner (boala genetica, nu pot sa am copii). Prietenul inca nu stie nimic despre acest lucru si pot sa va spun ca pe el il vreau ca sot si as vrea asa mult sa ii fac un bebe. Va rog din tot sufletul cine a trecut prin asa ceva sa imi spuna, sau ce sfaturi puteti sa imi dati.
Multa sanatate si fericire voua si famililor voastre.
din pacate nu stiu mai nimic despre sindromul turner, dar cred ca este un lucru pe care n-ar trebui sa-l ascunzi celui care-ti va fii sot....

carma
17.03.2010, 23:07:00
In primul rand vreau sa va multumesc mult pentru sfaturi.Aveti dreptate si stiu ca trebuie sa ii spun. Nu am de gand sa ii ascund, nu avem foarte mult de cand suntem impreuna dar timpul trece si ....nu vreau sa ajunga la ce e mai rau.
Inca nu e vorba de nunta dar nu e corect si sunt constienta de asta, dar risc foarte mult sa il pierd...ce baiat sta langa o fata cand e blestemata asta de problema.
Fetelor nu pot sa va descriu ce sentimente ma incearca, dar numai Dumnezeu stie ce va fi si soarta e oricum scrisa. Imi este asa de frica....
Da cristinakityy este asa cum spui, nu sunt foarte vizibile consecintele aceste boli dar ceea ce e este esential...exista.
Tot ceea ce este frumos al vostru sa fie, sa aveti noroc in toate si sanatate ca e mai buna decat toate;-)
Pupici dulci.

CristinaKitty
18.03.2010, 07:41:56
In primul rand vreau sa va multumesc mult pentru sfaturi.Aveti dreptate si stiu ca trebuie sa ii spun. Nu am de gand sa ii ascund, nu avem foarte mult de cand suntem impreuna dar timpul trece si ....nu vreau sa ajunga la ce e mai rau.
Inca nu e vorba de nunta dar nu e corect si sunt constienta de asta, dar risc foarte mult sa il pierd...ce baiat sta langa o fata cand e blestemata asta de problema.
Fetelor nu pot sa va descriu ce sentimente ma incearca, dar numai Dumnezeu stie ce va fi si soarta e oricum scrisa. Imi este asa de frica....
Da cristinakityy este asa cum spui, nu sunt foarte vizibile consecintele aceste boli dar ceea ce e este esential...exista.
Tot ceea ce este frumos al vostru sa fie, sa aveti noroc in toate si sanatate ca e mai buna decat toate;-)
Pupici dulci.
Daca ai capatat suficienta incredere in el, spune-i. Este mai rau sa lasi timpul sa treaca si sa va apucati sa faceti planuri de viitor.
Nu mi-ai spus daca ti s-a dat tratament. E f important sa iti iei tratamentul pt ca ai sanse sa ai un copil al tau. Eu cred ca asta e fff important!
Multumim pt urari! >:D<

Habib
18.03.2010, 07:53:27
In primul rand vreau sa va multumesc mult pentru sfaturi.Aveti dreptate si stiu ca trebuie sa ii spun. Nu am de gand sa ii ascund, nu avem foarte mult de cand suntem impreuna dar timpul trece si ....nu vreau sa ajunga la ce e mai rau.
Inca nu e vorba de nunta dar nu e corect si sunt constienta de asta, dar risc foarte mult sa il pierd...ce baiat sta langa o fata cand e blestemata asta de problema.
Fetelor nu pot sa va descriu ce sentimente ma incearca, dar numai Dumnezeu stie ce va fi si soarta e oricum scrisa. Imi este asa de frica....
Da cristinakityy este asa cum spui, nu sunt foarte vizibile consecintele aceste boli dar ceea ce e este esential...exista.
Tot ceea ce este frumos al vostru sa fie, sa aveti noroc in toate si sanatate ca e mai buna decat toate;-)
Pupici dulci.

carma, te inteleg perfect!
nu sufar de acest sindrom dar am alte probleme, tot legate de bebe!
daca cel de langa tine te iubeste, nu te va parasi
un barbat nu te ia de nevasta ca sa-i faci copii - te ia pe tine ca femeie de nevasta!
vb cu el, explica-i - cu cat amani cu atat va interpreta gresit!
sunt alaturi de tine!
daca vrei sa mai vb despre acest subiect da-mi pm cu adresa ta de mess!:*

carma
18.03.2010, 11:43:13
Multumesc mult habib, imi face mult bine sa stiu ca e cineva alaturi de mine.
Adresa mea e [email protected]
Stiu ca nu trebuie sa aman, dar imi este teama..din cauza asta fiecare relatie a fost si s-a dus (nesiguranta si faptul ca ma simt inferioara).
Eu totusi sper ca o sa fie bine, Dumnezeu e mare si e alaturi de noi.
Te pup.

larryssa83
17.06.2010, 19:25:27
Buna fetele.
Nu stiu daca e adecvat sa scriu pe acest site dar simt nevoia sa discut cu voi.
Am 25 de ani si sunt intr-o relatie. Pot sa va spun ca si eu ca orice fata imi doresc sa am si eu un sot, copii dar exista o mare durere in suflet.
Cand eram mai mica am fost diagnosticata cu sindrom turner (boala genetica, nu pot sa am copii). Prietenul inca nu stie nimic despre acest lucru si pot sa va spun ca pe el il vreau ca sot si as vrea asa mult sa ii fac un bebe. Va rog din tot sufletul cine a trecut prin asa ceva sa imi spuna, sau ce sfaturi puteti sa imi dati.
Multa sanatate si fericire voua si famililor voastre.
Buna!
Sfatul meu ar fi sa ii spui partenerului tau adevarul, pt ca odata cu trecerea timpului sentimentele devin mai profunde si in cazul in care el s-ar dovedi a fi neintelegator, dezamagirea ta ar fi si mai profunda.
Si sotul meu isi doreste mult un copil dar pt ca am menstrutia neregulata am luat multi ani anticonceptionale iar dupa intrerupere m-am ales cu ovare micropolichistice. Acum am inceput iar tratamentul si deci proiectul bebe se amana. Am discutat si noi despre ce am face daca nu as putea avea copii iar el a inteles ce durere este in sufletul unei femei numai cand presupui asta. Mi-a spus ca orice ar fi vom trece impreuna peste si ca atata timp cat eu sunt ok el este fericit.
Daca partenerul tau te iubeste si este suficient de matur cat sa isi asume responsabilitatea unui copil, atunci va fi si sufient de intelegator.
Multa bafta si te asteptam cu noutati. Orice ai deide sa faci noi suntem aici sa te ascultam, nu sa te judecam :) :*

alynna89
22.06.2010, 20:55:19
Buna!
Sfatul meu ar fi sa ii spui partenerului tau adevarul, pt ca odata cu trecerea timpului sentimentele devin mai profunde si in cazul in care el s-ar dovedi a fi neintelegator, dezamagirea ta ar fi si mai profunda.
Si sotul meu isi doreste mult un copil dar pt ca am menstrutia neregulata am luat multi ani anticonceptionale iar dupa intrerupere m-am ales cu ovare micropolichistice. Acum am inceput iar tratamentul si deci proiectul bebe se amana. Am discutat si noi despre ce am face daca nu as putea avea copii iar el a inteles ce durere este in sufletul unei femei numai cand presupui asta. Mi-a spus ca orice ar fi vom trece impreuna peste si ca atata timp cat eu sunt ok el este fericit.
Daca partenerul tau te iubeste si este suficient de matur cat sa isi asume responsabilitatea unui copil, atunci va fi si sufient de intelegator.
Multa bafta si te asteptam cu noutati. Orice ai deide sa faci noi suntem aici sa te ascultam, nu sa te judecam :) :*


sunt perfect de acord cu ce spui...cel mai improtant este comunicarea din cuplu si sa nu ne ascundem unuia altuia absolut nimic...imi pare rau ptr ce i se intampla miresicei noastre, dar poate va gasi o cale de rezolvare:)

poneyalma
08.07.2010, 16:28:14
Mi se pare normal ca o femeie, la un moment dat în viață, să-și dorească un copil. DAr consider că e fff important să știm și la ce riscuri ne supunem sau supunem copii. Cu tratament corespunzător poți avea copii,d ar există șanse fff mari ca aceștia să aibă anomalii grave cromozomiale.
Este obligatoriu să-ți anunți și partenerul (cel cu care decizi să faci un bebel) de boala de care suferi. Cu siguranță va afla chiar dacă nu-i spui tu. Și consider că e mai grav să afle de la alții decât de la tine.
Pupici și muuuultă sănătate!

fevronia
11.07.2010, 10:10:28
buna. la mine a fost suspiciune de sdr turner si am stat cateva luni cu aceasta banuiala pana am reusit sa fac programarea la analizele genetice, sa fac analizele si apoi sa vina rezultatul.eram deja maritata si in momentul in care mi s-a pus diagnosticul in fata, hipotiroidie cu suspiciune de srd turner si posibil infertilitate am ramas socata.nu spun cate lacrimi si durere dar, am stat de vb cu sotul meu si i-am sp tot ce imi spusese doctorita,nu aveam inca un an de la nunta si i-am sp ca daca el crede ca nu poate trai fara un bebe atunci ......s-a uitat la mine m-a lasat sa plang si sa ii explic apoi a sp stii sigur ceva,lasa sa facem analizele sa vedem ce si cum si daca nu va fi sa fie un copil asta e.am facut analizele ,venit rezultatul , e totul ok. nu este sdr turner dar a ramas hipotiroidia pt toata viata si fac tratament pt a regla organimsul acuma estrogeni si progesteron,incercam sa marim ovarele si uterul si apoi mai vedem.timpul trece repede eu acus 30 ani si simt ca intru in panica ...e greu ...visez la bebe si ma uit la sotul meu nu stiu cat el chiar crede ca va fi sau nu bebe vreodata, dar nu spune nimic.asta e vedem pe parcurs....... ar trebui sa spui adevarul partenerul care il ai te va accepta pt ceea ce esti tu, nu ca poti sau nu duce o sarcina.cat despre copil in sdr turner....nu stiu ce sa spun,se poate dar exista riscul sau mai mult ca sigur acel copil va mosteni boala si atunci....nu cred ca se merita.eu una nu faceam copii daca se dovedea a fi turner...mai bine adopt sau deloc.am scris mult ......