Sambata pe la pranz, in timp ce eu ajung in parcarea pe care tocmai mi-o indicase mireasa la telefon, orasul Moreni abia se dezmeticeste.

Odata intrata in bloc ma ghidez dupa voalul ivoire care imbraca balustrada si, cand ajung in fata usii cu brazi de care, de asemenea, imi pomenise la telefon, nu mai am niciun dubiu ca am ajuns unde trebuie.

Intru. Casa este plina de oameni: rude, prieteni, colegi. Am nimerit fix in momentul in care mireasa, in dormitorul ei mic, se imbraca ajutata de mama si de domnisoarele de onoare. De partea cealalta a usii stateam noi, ceilalti, intr-o asteptare nerabdatoare.

Cineva, rapus de curiozitate, a incercat sa deschida usa. “Stai acolo!”, s-a auzit glasul mamei. Nu mai dureaza mult si vad un grup de femei din mijlocul carora rasare, mandra ca o stea, o frumusete de mireasa: Andreea. Odata revelat obiectul curiozitatii, toata lumea se retrage in sufragerie, la indemnul soacrei mici, sa mai serveasca ceva […]

Andreea si George, tinerii ale caror destine aveau sa fie unite azi, s-au cunoscut la inceputul liceului. Pe atunci Andreea nu prea il vedea cu ochi buni pe George, pentru ca tocmai o cucerise pe una dintre prietenele ei si o lasase cu ochii in soare. “Nu prea vorbea”, se scuza el. “Eu eram asa, un cuceritor”, imi spune George, incercand sa ma faca sa inteleg ca ii placea sa alerge dupa fete. “Apoi mi s-a pus pata pe Andreea si m-am tinut dupa ea cel putin o luna.” Ea, nimic. Si el dupa ea.

– Citeste restul reportajului si vezi poze de la nunta Andreei si a lui George numai in editia de vara a revistei Miresici, acum la toate punctele de difuzare a presei din tara.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here