In valea dintre muntii Padurea Craiului si muntii Poplis, natura a creat un paradis salbatic.

Albastrul intens al apei care se imbina cu verdele padurii de brazi si fagi, peretii muntelui abrupti si calcarosi, apa care se repede navalnic, copacii care te ameninta cu radacinile iesite din stanca si zapada care pastreaza urmele frigului iti taie rasuflarea.

O data pentru ca aerul este foarte tare, si din nou pentru ca inima doreste sa se umple de aceasta frumusete, la fel de repede cum o face privirea.

Aproape de capatul lacului dai de cascada Iadolina, cu o cadere de apa in mai multe trepte. Dincolo de Valea Iadului este o statiune renumita pentru ionizarea puternica a aerului si pentru Izvorul Minunilor, Stana de Vale. E drept ca pana la Stana de Vale se poate ajunge dinspre Beius pe un drum refacut, ca un mini-Transfagarasan cu serpentine si verde crud pana la cer, printre munti mai putin salbatici si cu o frumusete mai linistita, dar acesta nu se poate compara cu frumusetea Vaii Iadului.

Un alt drum forestier care porneste din Remeti, pe langa mica biserica ortodoxa de o smerenie arhaica, te opreste la barajul de la Valea Draganului. La limita muntilor Vladeasa, muntilor Meses si a depresiunii Huedin par sa existe toate formele de relief, pentru ca muntii tind sa se uneasca ca sa sfasie o mare imaginara in mai multe lagune.

In continuarea drumului, o pensiune pitoreasca, numita Iubu, iti spune ca acesta a fost locul in care Lucian Blaga si-a scris opera.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here