Descuie încetișor ușa, să nu fie auzit, și păși cu grijă în holul strâmt al garsonierei, ce separa bucătăria de cameră. Erau studenți și nu prea aveau bani, locuiau prin mansarde și camere ieftine. Dar nu le păsa câtuși de puțin de asta, ei se iubeau și doar dragostea lor conta.

Erau împreună de ceva timp, învățau la aceeași facultate și împărțeau același pat. Părinții amândurora așteptau cu nerăbdare cursul firesc al lucrurilor, cei doi tineri urmau să se ia cu acte după terminarea facultății și să se așeze la casa lor. Dar lor nu le stătea gândul la măritiș încă, erau plini de viață și puși pe șotii, iar căsătoria li se părea ceva mult prea serios pentru ei.

Băiatul deschise ușa bucătăriei, își introduse capul și își văzu iubita într-un nor de aburi în fața aragazului, înarmată cu o lingură de lemn, luptându-se cu o cratiță. Fusese plecat cu niște treburi, iar ea încercase să facă pe gospodina, să-și aștepte omul cum se cuvine, cu o mâncare caldă și bună. Când îl zări, îi zâmbi larg și-l sărută.

– Ce-ai la spate? îl întrebă, observând că-i ascunde ceva.

Băiatul ridică din sprâncene a surpriză și scoase de la spate un buchet de flori pe care i-l vârî sub nas. Nu era prima oară când îi aducea flori, o răsfăța des cu ramuri înflorite smulse din garduri sau buchețele ieftine, luate de la țigănci. Dar ăsta, buchetul ăsta era special.

– Cu ce ocazie? îl tachină ea cochetă, știind că nu era nicio ocazie specială.

El rânji larg și întrebă pe un ton șăgalnic:

– Vrei să fii soția mea?

Cu respirația tăiată și inima să-i sară din piept, luată pe nepregătite și incapabilă să mai rostească vreun cuvânt, fata rămase cu lingura de lemn în aer, într-o postură de statuie a libertății autohtonă, învăluită-n iz de tocăniță. Miliarde de gânduri i se izbeau simultan de cutia craniană, cuprinse de o euforie bruscă, în timp ce pe chip i se lăți un zâmbet de fericire, gata să rostească răspunsul la cea mai râvnită întrebare a tuturor timpurilor, un răspuns dat din inimă pentru vecie.

– Păcăleală de întâi aprilieee! sări băiatul deodată, bucuros de festa reușită pe care i-o jucase iubitei, o pupă zgomotos pe nas și se holbă în cratiță, amușinând aburii care se ridicau din ea.

Fata rămase mult timp cu lingura în aer, fără să spună nimic, ascultând parcă înlăuntrul ei dacă inima îi mai bate sau s-a oprit de tot. Cinară apoi ca de obicei și seara decurse în mod obișnuit.

Douăzeci de ani mai târziu, amândoi aveau familii, amândoi câte doi copii frumoși. Duceau vieți împlinite, erau fericiți. Rămăseseră prieteni, iar copiii lor se jucau acum împreună. Și când se mai înâlneau cu toții seara la povești și depănau amintiri din tinerețe, își aminteau amuzându-se copios de gluma lui de întâi aprilie. Dar sub hohote de râs și tachinări nevinovate, inima ei se oprea de fiecare dată pentru două secunde, apoi își continua bătăile în ritm știut.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here