Când între doi oameni se produce scânteia, atunci se nasc dorința, pasiunea, dragostea. Uneori acestea sunt suficiente pentru ca cei doi să nu mai stea pe gânduri și să-și unească destinele. Alteori în această horă a motivelor intră și gânduri mai calculate, cum ar fi întemeierea unei familii, o bătrânețe liniștită cu mulți nepoți și, bineînțeles, dorința de a arăta întregii lumi că și-au găsit perechea.

Toate acestea sunt motive pentru care atât femeile, cât și bărbații se decid să se căsătorească atunci când întâlnesc persoana potrivită. O singură deosebire este însă între bărbați și femei: pe când ei trebuie întâi să-și întâlnească femeia ideală pentru a-și imagina cum ar fi să își petreacă toată viața alături de cineva, noi avem această dorință deja programată în gene.

Clișeul fetiței care visează încă din fragedă copilărie la o nuntă mare, cu rochie de prințesă și alai ca la curtea palatului, caleașcă (sau limuzină) și confetti este cât se poate de adevărat. Astfel, dacă iei miresele la întrebări despre care sunt motivele pentru care s-au hotărât să facă nuntă, printre răspunsuri vei găsi și „Pentru că mi-am dorit dintotdeauna să fiu mireasă“, „Pentru că vreau să port o rochie albă“ sau „Pentru că vreau să mă simt o dată-n viață ca o prințesă“. Sigur, și băiețeii ar putea, teoretic, să viseze că vor fi și ei prinți o dată-n viață, dar n-o fac. Bărbații nu sunt atrași de magia nunții în sine, ci mai degrabă de dorința de a prinde rădăcini.

Bărbații se căsătoresc pentru a marca o nouă etapă în viața lor, pentru a întări relația, o fac pentru că văd în ea un fundament pe care pot clădi viitorul comun al familiei. Și toate astea, din dragoste pentru femeia pe care o au alături. Căci până s-o întâlnească, fiți convinse că s-au simțit bine în rolul de vagabonzi sentimentali.

Ceea ce astăzi ni se pare cât se poate de firesc și, de altfel, unicul motiv pentru care doi oameni s-ar căsători era pentru strămoșii noștri un lux. Odinioară oamenii nu se căsătoreau din dragoste. Căsniciile erau aranjate în mod cât mai practic, urmărindu-se asigurarea unei stabilități financiare, care să garanteze un trai liniștit, protecție și moștenitori. Ații o făceau pentru a căpăta, extinde sau acumula averi și putere, din motive politice sau pentru că pur și simplu așa li se impunea de către familie. Și dragostea? Era pură coincidență în cadrul unei căsnicii. Cu puțină înțelepciune din partea partenerilor putea fi dezvoltată de-a lungul anilor o oarecare afecțiune. Sau exista un acord tacit, în care fiecare își găsea fericirea în câte-o relație extraconjugală.

O bucurie că-n ziua de azi lucrurile nu mai stau la fel, este? Acum nu mai suntem nevoiți să ne căsătorim, iar dacă o facem, o facem din dragoste. Și ne sărbătorim fericirea printr-o petrecere mare și frumoasă, cu alai, să aibă toată lumea acces la o bucățică din fericirea noastră. Nunta e mesajul care dă de veste lumii că doi oameni se iubesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here