Esti o tipa echilibrata, nu te ascunzi sub masa cand vreun specialist anunta un cutremur si nu fugi la spital pentru orice vanataie. Si totusi, acum ca te mariti, simti ca esti in pragul colapsului.

Te trec transpiratii reci cand auzi cuvinte precum „meniu” sau „biserica”, iar pe viitorul tau sot ai vrea sa-l vezi imbarcat intr-o expeditie in Patagonia macar vreo cateva luni, pana te linistesti si tu putin.

De obicei, exact genul asta de oameni echilibrati cad prada unei frici viscerale, nejustificate – tocmai pentru ca mecanismul acestei anxietati pre-matrimoniale este pierderea controlului. Sunt afectati profund cei ce in mod normal sunt stapani pe situatie; au senzatia ca, altminteri, universul s-ar da peste cap.

Ei bine, frica e perfect normala. Pentru ca evenimentul simbolizeaza evolutia ta ca femeie, maturizarea, dar presupune si asumarea unor separari poate dificile, dar totodata necesare: de un stil de viata anterior, de familie, de mitul barbatului perfect, de fantoma unei foste relatii etc. Combina teama de schimbare cu teama de pierdere a controlului si ai reteta perfecta pentru o angoasa de toata frumusetea, pe care o asezoneaza fiecare cu propria ei frica principala.

Uite cateva, la alegere: teama de a nu iubi (sau de a nu fi iubita) indeajuns, teama de a nu suporta defectele partenerului, teama de sexualitate, de intimitate, de maternitate, de feminitate, frica de a nu fi invadata, „devorata” de celalalt, frica de dependenta, teama de a nu repeta greselile parintilor.
Stiu sigur ca in clipa asta, dupa ce ai citit lista, nu esti deloc mai linistita. Pentru ca majoritatea mireselor care fug de la altar tocmai asta fac – stau pana in ultima clipa, in timp ce panica nedefinita creste sub un strat fragil de autocontrol, iar cand ti-e lumea mai draga (mai bine zis, cand ii e mirelui lumea mai draga) da in clocot.

Daca ti se pare ca exagerez, uite un caz petrecut acum vreo cinci ani in SUA: in ziua nuntii, o tanara de 32 de ani s-a suit intr-un autobuz si s-a refugiat tocmai pe cealalta coasta a Americii, apoi a pretins ca a fost luata ostatica. S-a gandit probabil ca e singura scuza care ar salva-o de furia celor peste 600 de invitati. Au fost mobilizati sa o caute sute de politisti, iar acum familia mai, mai ca declara ca fata nu e tocmai in toate mintile ca s-o apere de acuzatii serioase la tribunal. Si totul doar pentru ca a sperat ca… trece.

Insa tehnica strutului va fi si pentru tine la fel de eficienta ca pentru strut, adica deloc. E infricosator sa iti recunosti si sa-ti admiti angoasa, dar este singura modalitate de a o depasi. O sa vezi, e aproape o magie: in clipa in care ai recunoscut ce te ingrozeste, or sa vina ca de la sine si toate argumentele care sa te faca sa realizezi ca motivul angoasei este mult mai insignifiant decat parea.

Mihaela Dumitru, psiholog si psihoterapeut, intareste cele spuse mai sus: „Considera panica dinaintea casatoriei un bun prilej de introspectie si momentul unor discutii deschise cu partenerul despre temerile si asteptarile fiecaruia, pentru ca intelegerea si acceptarea acestor temeri va detensioneaza si va calmeaza in fata acestei alegeri importante. E important sa iti cunosti sentimentele si sacomunici cu tine insuti ca sa ai o comunicare armonioasa si autentica cu celalalt… si poate sa va reamintiti motivele care v-au adus impreuna”.

Ultimul lucru care vrei sa se intample e sa te mariti certata cu iubitul tau. Dar fricile se pot risipi ca un fum daca va retrageti cateva ore din mijlocul haosului si stati de vorba. Sigur, ti se pare mult mai usor sa nu faci asta. Sa nu vorbesti si sa speri ca trece. Slava Domnului, ai cu ce sa-ti ocupi timpul. Dar e teribil de gresit si poate avea doua consecinte neplacute: fie o sa fii o runaway bride – rol haios doar in filme – fie iti umbresti ziua nuntii cu totul inutil.

Asa ca ia-ti inima in dinti si infrunta panica. Da-i un nume, afla de unde vine si loveste-o cu toate argumentele pe care le gasesti. Recunoaste ce e si ce nu e justificat din ceea ce iti trece prin cap. Repeta-ti ca schimbarea e una pe care o vrei din tot sufletul, iar lucrurile care nu iti plac din tot vartejul evenimentului sunt mai ales detalii trecatoare (si in felul asta poate renunti sa te incapatanezi si sa suferi pentru orice trandafiras care nu s-a lipit cum trebuie pe tort).

Si, daca simti ca ai nevoie de un coechipier, incearca sa discuti cu cel cu care te pregatesti sa iti imparti viata. Da-i voie sa te ajute, sa te surprinda si incearca sa-l privesti cu acei ochi cu care il priveai cand v-ati cunoscut si te-ai indragostit de el. Tii minte, era perioada in care ti se parea cel mai destept om de pe lume, care are solutii la orice si in ochii lui te vedeai minunata, gata sa rastorni muntii. Ei bine, chiar esti, chiar poti – doar ca trebuie sa iti reaminteasca cineva lucrurile astea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here